Blog

Firul roșu al destinului sau despre sufletul pereche

Oamenii nu intră întâmplător în viața noastră, ci sunt legați de noi prin firul roșu al destinului, sau apar ca să ne dea o lecție.
Unii intră pentru câteva secunde, spunând niște cuvinte care ne produc o revelație. Sunt trimiși cumva, de o forță invizibilă, pentru a mișca ceva în interiorul nostru, chiar când aveam nevoie, deși poate nu conștientizam asta. Alții intră pentru o perioadă mai lungă, pentru a ne învăța niște lucruri. Despre noi, despre viață, despre ceea ce ne înconjoară și înființează. Și, în cele din urmă, apar cei care vor rămâne pentru totdeauna. Mai devreme sau mai târziu. Cei alături de care creștem, ne formăm și trăim.

Toate acestea pot fi comprimate într-un concept numit „Reason. Season. Lifetime”.

Însă nu despre asta este articolul de față, ci despre „Red string of fate”. Firul roșu care leagă două suflete de la naștere până la finalul zilelor. Chiar dacă iubesc alți oameni între timp, chiar dacă trec ani și ani până se întâlnesc. În momentul în care ajung să se întâlnească, se știu. Se recunosc. Se simt unul în prezența celuilalt de parcă s-ar cunoaște de o viață.

În cultura chinezească se spune că doi oameni care sunt conectați prin firul roșu sunt predestinați să fie împreună, indiferent de timp, circumstanțe sau loc. Această legătură magică poate întâmpina probleme, obstacole, dar nu se va rupe niciodată.

În folclorul chinezilor există o poveste care ilustrează foarte bine conceptul de fir roșu al destinului.

„Un băiețel mergea spre casă într-o seară, când se intersectează cu un bătrânel – Yue Xia Lao – ce stătea sub clar de lună. Bătrânelul îi spune băiețelului că este atașat de viitoarea lui nevastă printr-un fir roșu al destinului, și îi arată fetița care va urma a-i fi consoartă. Fiind prea tânăr și fără interes în ceea ce privea căsătoria, băiatul aruncă o piatră spre fată și fuge acasă. Mulți ani mai târziu, părinții îi aranjează căsătoria, iar în noaptea nunții acesta își găsește soția în dormitor, cu fața ascunsă sub voalul tradițional. După ce îi dădu voalul la o parte, tânărul descoperi un chip atât de frumos, că-și simți inima plină de bucurie. Însă observă că aceasta avea o sprânceană acoperită cu un bandaj. Întrebând-o ce s-a întâmplat, aceasta îi povesti că în copilărie, un băiețel a aruncat o piatră spre ea, ce i-a spart arcada și i-a lăsat o cicatrice urâtă. Atunci el își aminti povestea bătrânelului și realiză că soția lui era aceeași fată din copilărie, despre care i se spusese că îi este destinată.”

În cultura japoneză, același concept al firului roșu este considerat a porni din vârful degetului mic de la mâna stângă, care este în strânsă legătură cu artera ce duce direct la inimă. Acesta ar fi, de asemenea, unul dintre motivele pentru care oamenii își fac promisiuni încrucișându-și degetele mici. Firul roșu pornește astfel de la inimă, dar nu se termină la vârful degetului, ci continuă către inima persoanei sortite.

În cultura noastră, a europenilor, este vorba despre suflet pereche.

Voi cum sunteți, vă regăsiți în cele de mai sus? Ați găsit omul sufletului vostru?